Punct și de la capăt. O nouă școală, un nou început

A început școala iar eu sper să îmi reiau activitatea pe acest blog. Prima postare, după atâta vreme, va fi despre un nou început pentru noi: în septembrie Junior a început clasa a V-a la o școală nouă.

A fost un început de septembrie foarte agitat, pentru că, inițial, nimic nu prevestea această schimbare. Noi, părinții, lucrăm de acasă de când ne-a învăluit pandemia. Anul trecut au existat câteva zvonuri cum că sediile serviciilor noastre se vor muta în alte zone, fapt care va afecta dusul si adusul copilului la/de la școală, dar am spus sa nu ne luăm după vorbe. Și nu ne-am luat. Vom vedea ce vom face, ne-am spus…

Timpul a trecut, a venit septembrie, săptămâna de dinaintea începerea școlii, am semnat un nou contract cu școala la care Junior mergea încă din clasa pregătitoare și ne-am pregătit pentru noul an școlar. Șiii… fix în ziua următoare soțul meu (responsabil cu dus-adus copil la/de la școală) a aflat că zvonul s-a transformat în realitate: sediu serviciului a fost mutat exact peste drum de locuința noastră.

Pentru bucureșteni asta este ca și când Dumnezeu îți pune mâna în cap. Dar, odată cu această mișcare, ne-am dat seama că școala copilului s-a îndepărtat și ne va fi extrem de greu să îl lăsăm tot acolo.

Așa că… în 2 săptămâni am făcut o cercetare amănunțită a opțiunilor – școli mai aproape de casă/joburi, ce oferă, cum arată, cum ajungem la ele, ce rezultate au pe mai departe. Iar din lista lungă de 5-6 școli a rămas una, căreia, cu mari emoții, i-a trecut pragul pe data de 14 septembrie.

Pe data de 14 septembrie a început perioada de probă și de acomodare, care s-a încheiat cu succes, iar de ieri este, oficial, elev al școlii (odată cu accesul in platforma școlii, trecutul lui în catalogul clasei, mișcări finale de foi matricole si alte asemenea formalități).

Iar acum câteva cuvinte despre noua școală, la care se duce extrem de încântat (am avut câteva temeri, recunosc, dar s-a adaptat foarte bine), pe care le știu din poveștile lui (o parte-dotările- le-am văzut când am vizitat școala) și care m-au bucurat enorm:
– au săli de clasă mari, luminoase, bine organizate, tablă interactivă în fiecare clasă.
– au laboratoare -istorie, geografie, științe (biologie, fizică, chimie), informatică, săli speciale de limbi străine, de pictură, de muzică… nu vorbesc de sala de sport – imensă, plus câteva terenuri de sport afară (de baschet, de fotbal) pe care chiar le folosesc. Subliniez asta, pentru că am mai auzit: există laborator de biologie, dar nu facem nimic acolo… Chiar dacă a fost prima săptămână, au făcut experimente, au observat roci la geografie, au studiat texte drăguțe la istorie
– la anumite materii au un nivel extrem de ridicat. M-am uitat zi de zi pe caietele lui de română și matematică și au recapitulat cu mult peste programă. Evaluarea Națională de clasa a IV-a pare o joacă pe lângă recapitulările lor. L-am întrebat pe Junior dacă a știut să rezolve sarcinile de lucru. Mi-a spus că da, doar uneori a avut nevoie de ajutor, dar – aici vine noutatea, au 2 profesori: unul predă, unul este de sprijin, stă și urmărește copiii, astfel încât cei care rămân în urmă pentru că au un ritm mai lent (nu este nicio problemă, până la urmă), cei care nu rezolvă corect (nici asta nu este o problema, sunt apreciați pentru că au încercat să rezolve singuri), sunt îndrumați. Nu există frustrări, nu li se pare nimic imposibil, totul se rezolvă calm și pe mai multe planuri dacă este nevoie.
– limbile străine sunt avansate și o parte din ele sunt ținute de nativi. La limba engleză clar va trebui să mai lucrez cu Junior, nu pentru că școala nu s-ar putea ocupa, dar pentru că vrea el să ajungă la un nivel la care să se simtă confortabil la oră. Lucrează după manuale Oxford – nivel B1. La germană încă nu știu ce să zic, inițial s-a dus la grupa de începători pentru că a vrut să fie cu colegii lui (niciunul nu a mai făcut germană), dar la predare aproape a monopolizat discuțiile (doamna profesoara, o doamnă minunată și diriginta lor, de altfel, întreba copiii diverse noțiuni, ca introducere în subiect, iar ce ar fi trebuit să fie retorism se transforma în întrebare la care Junior musai răspundea :)). Astfel încât am vorbit cu copilul despre opțiunea lui, cu doamna profesoară, iar de mâine va merge într-o grupă de avansați la germană – aștept cu interes feedbackul lui și al celeilalte doamne de germană care predă acestei grupe.
– piesa de rezistență: cantina. De aici aflu cele mai tari povești despre școală. Când vine acasă, face un duș bun și începe să îmi povestească entuziasmat ce s-a mai întâmplat la școală. Întâi îmi spune despre ore/fiecare oră, apoi, abia la sfârșit – poveștile de la cantină- pentru că ele cer timp și trebuie disecate pe îndelete…

Ar mai fi multe de povestit, dar le voi lăsa și pentru alte dăți…

Succes tuturor, copii, dascăli, părinți, bunici, în noul an școlar!