Despre temele pentru acasă în școala generală (clasele 1-8): sunt ele necesare?

Săptămâna trecută, pe un grup mixt de profesori-părinți și pornind de la un total alt subiect, am avut o discuție interesantă -și destul de aprinsă aș spune- despre temele zilnice, de weekend și de vacanță ale copiilor din ciclul primar și din cel gimnazial. Nimerisem undeva, la mijloc, între 2 tabere clar delimitate, pe care probabil le intuiți ușor: tabăra „trebuie teme, multe, multe, că și așa am acum ore de 25 de minute” și tabăra „fără teme, deloc teme că uite cum fac „finlandejii” ăia deștepti sau mai știu eu cine”

Și de aici o întreagă discuție în care fiecare tabără TREBUIA să dea în cap celeilate, TREBUIA să aibă dreptate.

Bun, bun, dar cu temele cum rămâne? Și până la urmă cine are dreptate?

Păi… amândouă taberele. Problema este cum sunt văzute și date temele în acest moment.

Țin minte că prin clasa a 2-a juniorul meu a primit o temă de weekend colosală la matematica. El iubește matematica, dar ce primise era mult peste imaginație: erau 4 foi de culegere (probabil de clasa a 3-a, pentru că oricum nu erau noțiuni studiate), scrise mărunt. Tema și-a făcut-o, nu pentru că l-am obligat eu, ci pentru că nu concepea să se ducă la școală fără tema terminată, dar ne-a luat tot weekendul să o facem. (spun ne-a luat pentru că a trebuit să stau lângă el și să îi explic toate noțiunile care nu fuseseră predate – și care au fost predate, mai apoi, în clasa a 3-a). Nu am gătit, nu am spălat, nu ne-am plimbat, nu…, nu ne-am ridicat de pe scaune. A scris 18 pagini de caiet studențesc cu rezolvări, iar după nu a mai vrut să audă de nicio temă. Și nici eu.

Deci nu trebuie teme…

Oh, ba da, teme trebuie. Trebuie teme zilnice, teme de weekend și teme de vacanță. Dar trebuie regândite și bine calibrate, în funcție de vârstă, nivelul de pregătire al copiilor, celelalte materii, deci o abordare holistă. Ceea ce e foarte greu de găsit în școala românească, mai ales la gimnaziu unde este fiecare materie cu profesorul ei. Să vorbească profu’ de română, cu cel de mate, cu cel de biologie și cu cel de istorie și să găsească o balanță a temelor astfel încât copilul să nu iasă la final de zi epuizat? Asta este IM-PO-SI-BIL! Deși ar trebui să fie normalul.

În opinia mea copilul ar trebui să primească:
1. teme mici, foarte mici, zilnic. Pentru exercitiu, pentru a fixa cunoștințele studiate în acea zi la școală. Teme punctiforme, care să nu îi ia mai mult de 1-2 ore. (total, la toate materiile). Să aibă restul de timp să citescă, să practice un sport, să se odihnească, să își urmeze și pasiunile…
2. teme mai generoase, în weekend. Când zic teme mai generoase nu zic 18 pagini de caiet studențesc, dar nici 2 exerciții. Trebuie teme elaborate de către profesor din toată materia săptămânală, poate chiar din tot capitolul predat până în acel moment. Copilul să fie îndemnat să le facă singur. Părinții să fie rugați de profesor să verifice numai dacă copilul își face tema, dar să nu intervină în niciun fel asupra ei.
Elevii să lase loc liber acolo unde chiar nu știu și să treacă mai departe, dar să înțeleagă clar că în clasă profesorul le va explica ceea ce nu au știut să facă.
Aceste teme sunt foarte importante din punctul meu de vedere: pe de o parte continuă fixarea noțiunilor (pe termen lung de data aceasta) la copil și dezvoltarea unei imagini mai ample asupra noțiunilor studiate, iar pe de altă parte sunt un important feedback pentru profesor: dascălul află ce noțiuni mai trebuie aprofundate de elevul X sau Y sau dacă mai mulți elevi nu au înțeles o anumită lecție și trebuie re-predată întregii clase.
3. teme de vacanță – multi și interdisciplinare, pentru fixarea cunoștințelor, interiorizarea lor. Aici este mult de discutat, sunt atâtea proiecte minunate de realizat de către copii, atâtea activități distractive dar din care au de învățat, încât câteva rânduri nu le-ar putea acoperi. Probabil că va urma un articol generos, pe grupe de vârste. 🙂


NICIODATĂ temele nu trebuie folosite ca instrument de evaluare, pentru că își pierd total scopul: vor deveni, mai degrabă, un concurs între părinți și vor frustra copiii. (Voi reveni și cu un articol special despre cum văd eu evaluarea copiilor)

Deci sunt importante temele?
In opinia mea – da, sunt.
Își ating scopul în momentul de față, la cum sunt folosite?
Doar în cazuri rare, din nefericire. Văd mulți, mult prea mulți părinți făcând teme, copii epuizați și frustrați de ele, profesori care notează temele -probabil doar de dragul de a avea note în catalog și activități bifate, pentru că oricum nu îi interesează cine le rezolvă.

Haideți să dăm teme care să îi atragă pe copii, care să îi facă să evolueze în plan intelectual (și nu numai) care să îi îndemne să iubească materiile studiate.

Spor la teme!

Un gând despre „Despre temele pentru acasă în școala generală (clasele 1-8): sunt ele necesare?

  1. Tin minte si acum cat de obosit eram in gimnaziu de la atatea teme. In mod normal cred ca cele 6-7 ore de stat in scoala la varsta respectiva sunt suficiente pentru a invata, repeta si sedimenta materia. In loc sa se predea toata ora cred ca e normal sa fie rezervata la final si o parte din timp pentru teme facute de fata cu profesorii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: