Tragic este că ne plac tragediile… (câteva vorbe despre sondajul Organizației „Salvați Copiii”)

… și suntem exact ca în situația aceea în care pe șosea se întâmplă un accident cu victimă și toți șoferii, în loc să coboare din mașini pentru a acorda primul ajutor, se dau jos pentru a face poze și a învârti victima pentru că nu e suficient sânge pentru Live-ul pe Facebook.

Săptămâna aceasta am tot văzut pe internet (inclusiv pe rețelele sociale), sondajul realizat de Organizația „Salvați Copiii” referitor la, citez: Opinia elevilor cu privire la educația on-line și efectele perioadei de izolare.

Despre el va fi vorba în cele de mai jos. Și despre multele interpretări. Dar înainte, puțin context:

  • pe data de 10 martie 2020 au fost închise școlile, în contextul pandemiei de COVID-19.
  • la data de 10 martie 2020 în România erau, în total, 25 cetățeni care au contactat virusul COVID-19, 5 dintre ei fiind declarați vindecați și externați. Numărul de cazuri noi: 8 cazuri în 24 de ore. Se făceau, de asemenea, puține teste, iar lumea încă mai spera ca virusul să își ia tâlpășița înapoi, în China.
  • a urmat o perioadă de incertitudine cu școala, urma și vacanța de Paște, așa că toată lumea a stat relativ liniștită, conform zicalei: Când mă apucă dorul de muncă, mă așez într-un colț și aștept, liniștit, să îmi treacă, pentru că nu poate dura prea mult. Deci așteptăm să vedem, poate trece până după vacanța de Paște, poate e virus cuminte și își face bagajele și se cară la el acasă.
  • n-a fost să fie, virusul nu numai că nu a vrut să plece acasă, dar cum era și normal, a început să se lăfăie în noile teritorii și a fost clar că școlile nu puteau fi deschise. Așa a început tragedia online.
  • ca în viața șolară de dinainte, unii profesori s-au adaptat în online, alții nu. La fel, și copiii. Nimic diferit în această școală virtuală față de școala normală.
  • astăzi este 22 iulie 2020. Românii s-au foarte relaxat, așa-numita „adevărată școală”, cea la clase, față în față, arată cât de eficientă este, în sensul că un procent semnificativ de oameni crede în fabulații și conspirații și oamenii acestia nu se întâlnesc nici măcar într-un singur punct cu gândirea critică și cu respectul și grija față de semeni. Ieri, 21 iulie 2020 am avut aproape 1000 de infectați în 24 de ore. Da, a crescut numărul de teste, dar țineți cont că acest număr a crescut pentru că românul vrea să plece în vacanță și e musai să își facă testul pentru a fi primit într-o altă țară. Și, probabil, aceștia sunt oamenii care formează proporția negativă de testați.

Acesta fiind contextul mare și vâzând că lucrurile nu merg spre bine, s-au întețit discuțiile despre școala din toamnă.
Nu vrem online! țipă profesorii, aia nu este școală!
– Copiii nu sunt atenți și nu am cum să le atrag atenția!
– Nu vrem să învățăm să lucrăm online, de ce să mai învățăm și altceva?
– Să se deschidă școlile, e o banală răceală!
– Nu există nicio pandemie, virusul nu există! Să se revină în școli!

Peste toate, apar articole care fac trafic greu. Un astfel de articol este cel apărut la Agerpres despre sondajul realizat de Organizația Salvați Copiii. Mi-a plăcut, în special, fraza scrisă îngroșat în text: Plictiseala a fost principala stare resimţită negativ de copii (22,3%), urmată de oboseală (31,7%), tristeţe (38,3%) şi furie (38,6%). Sub 40% dintre copii afirmă că s-au simţit liniştiţi (37,5%) sau veseli (35,5%).

A făcut cineva un proof la fraza asta? In matematica față-în-față, la fel ca în matematica predată online, 22,3% e…cum să zic… un pic mai mic decât 31,7% care, la rândul lui, e puținel mai mic decât 38%. Adică… nu are nicio logică fraza de mai sus -și asta se putea observa la o recitire- dacă „școala normală” ar fi învățat (la vremea ei de nepandemie) copilul să priceapă cum trebuie un text.

Dar să vedem cum arată datele originale, prezentate chiar de cei de la Organizația „Salvați Copiii”:

Am luat și explicațiile pentru a vedea clar de unde provin erorile de interpretare în cazul articolului de pe Agerpres: la analiza datelor, cei de la Organizația „Salvați Copiii’ au schimbat codul de culori… E trecut în legendă, dar nu prea se face așa ceva la o analiză vizuală a datelor, mai ales când ele sunt prezentate în același cadru. Dar, să zicem… le-am găsit o scuză: au pus în roșu ce e nasol, în albastru ce e bine.

Analizând apoi datele de mai sus, am ajuns la concluzia că nu e chiar rău. Ar fi fost interesant același sondaj făcut pe vremea când școlile erau deschise, spre comparație. Sunt aproape sigură că procentele de plictisiți sau de triști ar fi fost tot pe acolo, dacă nu chiar mai mari.

Dar să vedem o altă perspectivă (am încercat să grupez stările în perechi) : Câți copii s-au simțit…
… liniștiți: 57,7%
… furioși: 23,2%
… în siguranță: 71,9%
… speriați: 15,3%
… veseli: 58,3%
… triști: 27,1%
… plictisiți: 47,5%
… singuri: 20,4%
… obosiți: 32,7%

E binișor, procentele de bine sunt mai mari decât procentele de rău.

Totuși, toate aceste stări nu pot fi atribuite exclusiv școlii online. Plictiseala este o stare generală a copiilor din ziua de azi, pare-se.
De exemplu, fiu-meu: – Ce ai facut la școală?/ – M-am plictisit!
(mergem 2 minute de la școală către mașina parcată 100 de metri mai încolo) – Mai mergem mult? Că m-am plictisit.
(intrăm în mașină, după 2 minute) – Auuuuzi? Eu m-am pliiictiiisiiit!
Chiar azi dimineață, abia se dăduse jos din pat când m-a anunțat triumfător: Io m-am plictisit! I-am spus că are o bibliotecă de cărți și de jocuri, să treacă la ne-plictiseală.

Alte gânduri referitoare la sondajul realizat de Organizația „Salvați Copiii”:

  • mi-ar fi plăcut să aibă o întrebare: câte cărți ați citit în perioada aceasta? Mai multe/mai puține decât când sunteți la școală? Ați avut timp și pentru ate activități așa… pentru plăcerea voastră?
  • extrem de trist și îngrijorător nu mi s-a părut răspunsul cu plictiseala copiilor. Nici cu tristețea sau cu oboseala, pentru că oameni suntem, trebuie să experimentăm toate sentimentele, nu putem fi non-stop fericiți. Extrem de trist mi s-a părut acest răspuns, care ar cam trebui să pună pe gânduri cadrele didactice și părinții (mai ales procentul acela de 33,3% care nu stiu):

Se fac scenarii peste scenarii. Da, este greu cu o altfel de școală online, este foarte greu când trebuie să părăsești zona de confort. Nu pledez pentru școala online. Dar îmi dau seama că, în condițiile actuale, e imposibil de revenit la școala normală, în clase. Trebuie să învățăm să ne adaptăm, măcar până avem un vaccin viabil (apropo, se pare că se fac pași mari în această direcție) sau un tratament cât de cât valid.

Notă: sondajul Organizației „Salvați Copiii” spune, de la bun început, că eșantionul nu este unul probabilistic.

-va urma-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: