Junior citește- despre primii pași către lectură

Junior citește destul de mult. Acum, în vacanță, cam o carte la 2-3 zile, în funcție de cât de mult îl captivează povestea și de cum este tipărită cartea (poze/mărimea scrisului,…) În timpul școlii este destul de greu să păstreze același ritm, dar totuși citește măcar 30 de minute, seara la culcare (în jur de 3 capitole).
La concurență cu jocurile, sunt cărțile: biblioteci întregi cu cărți, puse chiar pe 2 rânduri.

Astăzi este despre primii pași către lectură.

Junior a fost inițiat în ale cititului/alfabetului foarte devreme (ar spune unii), dintr-o pură întâmplare: la vârsta de 1 an și 2 luni, după ce îl diversificasem (aproape) complet, s-a gândit ca nu mai vrea să mănânce. Nimic. Zero. Nada. Nimic-nimic, în afară de lapte formulă. Am zis că e o toană, că va trece în 1-2 săptămâni, dar copilul s-a dovedit mai încăpățânat decât toate teoriile. După 7 luni de nemâncat (sau mâncat numai lapte), am ajuns la psihoterapeut, care ne-a sfătuit să introducem un singur aliment, același, timp de 2-3 săptămâni.

Așa a intrat, în viața lui, supa clară cu paste făinoase mici. Pur întâmplător, pastele au fost litere. Iar acela a fost începutul.

Acuuum deschidem gura și vine un M în burtică!
– Uite, vine și un A, guuura maaare!
– Ia uite, iar M… si imediat alt A și scriem MAMA în burtă!

Și tot așa, rând pe rând cu toate literele, de ajunsesem să îi spun, la sfârșit de masă, că are în stomac o întreagă carte.

Apoi își căuta singur literele prin supă și le aranja în ce cuvinte dorea el.

Pe lângă pastele făinoase în formă de litere i-am mai cumpărat: un set de litere magnetice mari (atenție la copiii care bagă totul în gură!) cu care scria pe calorifere și pe frigider, cât timp eu găteam și un covoraș din spumă cu litere, pe care i-l amplasasem în sufragerie, astfel încât pe unde se învârtea dădea cu nasul de ele.

Începutul a fost vijelios, astfel încât pe la 3 ani citea și scria, fără probleme, cu majuscule. Primul cuvânt scris? ZAZA. Așa i-a spus el mașinii de spălat și chiar și acum, la 9 ani, numele ei așa a rămas: ZAZĂ.

După încă un an au început, însă, problemele. Dacă pe la 3-4 ani îl interesau numai cuvintele citite/scrise, pe la 4 ani și jumătate-5 ani a început să fie din ce în ce mai interesat de semnificația textului citit. A textului per ansamblu, nu a cuvintelor luate separat. Ceea ce a fost foarte bine, dar foarte frustrant. Pentru că atunci când citesti pe cuvinte/litere/silabe, până la sfârșitul frazei/paragrafului deja ai uitat începutul. A fost nevoie de multă înțelegere și dragoste și perseverență pentru a depăși acest moment critic.

Ca recomandări pentru primele lecturi, aș spune că sunt foarte importante următoarele:

  • cărțile să aibă povestiri scurte, foarte scurte (maxim 1-2 pagini)
  • scrisul (fontul) să fie suficient de mare
  • cartea să fie bogat ilustrată

Primele lui cărți adevărate, pe care le-a citit singur cap-coadă, când avea 5 ani jumătate:

Colecția Stiu să citesc – Editura Girasol si Colecția cu Stilton – Editura Rao.

Editura GIRASOL – Stiu sa citesc. 20 de fabule de La Fontaine
Editura RAO- Banda motanului. Geronimo Stilton . Vol. 4

Dar indiferent de cum încep copiii lectura, cum învață literele, ce cărți vor să citească, etc, rolul părintelui/educatorului este să îi îndrume și să îi spijine în momentele dificile ale acestui drum. Momente care nu vor fi puține, cu siguranță.

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: