Nu de puține ori am purtat discuții în contradictoriu despre egalitatea de șanse la școală. Că deși învățământul este așa-zis gratuit, nu toți copiii vor fi școliți la fel. Că depinde extrem de mult implicarea dascălilor, a părinților și, de ce nu… meditațiile, acolo unde părintele nu poate ajuta (între noi fie vorba, eu îmi închipui că un părinte care a luat bac-ul își poate ajuta copilul cel puțin până la liceu și cred că mai degrabă e o chestiune de comoditate angajarea unui meditator pentru clasele gimnaziale).
Când a năvălit pandemia peste noi și școlile au fost închise, apoi după ce tot procesul educațional a trebuit mutat în online, am spus: foarte bine! e un moment bun pentru învățământ să facă 10 pași înainte.
Dar cei de la țară? Ei nu au internet, nu pot face școală online, nu au tablete, nu au… mi s-a spus.
Să fim serioși, cei din mediul rural nu au, în primul rând, dascăli de calitate. Nu tabletele, internetul sau tablele interactive le lipsesc ci, in primul rând, lipsesc cadrele didactice bine pregătite. Nu le lipsesc 4 luni de școală online, ci ani întregi de școală offline.
Copiii din mediul rural nu au nicio șansă la o educație de calitate, cel puțin nu în timpurile noastre. Și asta este foarte, foarte trist.
Facts:
38% din elevii din mediul rural au obținut note sub 5 la Evaluarea Națională 2020.
46% din elevii din mediul rural au obținut note sub 5 la examenul de matematică de la Evaluarea Națională 2020
Invățăm împreună 