11 MARTIE 2020 – data care a schimbat radical tot ceea ce însemna învățământ tradițional.
Nu voi intra în analize despre cum a fost această trecere în diverse unități de învățământ, (cel puțin pentru moment) ci mă voi rezuma la ce a însemnat școala online pentru noi. Noi însemnând părinți cu joburile relocate acasă plus un copil de 8-9 ani, aflat în martie în mijlocul clasei a III-a.
Școala online a fost, în primul rând, mult mai mult timp petrecut împreună. Eu am fost cu el, pas cu pas, la școală. O masă lungă în sufragerie, la un capăt al ei – școala online, la celălalt capăt al ei – jobul online. A fost greu dar consider că noi toți am avut de câștigat: eu am învățat să îmi organizez mult mai bine taskurile de la serviciu, iar copilul să se adapteze atât la orarul lui online cât și la programul meu.
Schimbarea de program a fost unul dintre marile beneficii, din punctul meu de vedere: dacă înainte trebuia să mă trezesc la ora 6 dimineața, ca să am timp să îi prepar micul dejun, plus pachetul pentru școală (voi reveni destul de des la tema pachetelor de mâncare pentru școală), iar la ora 7 să îl trezesc pe Junior și să înceapă distracția, odată cu izolarea și școala online am putut să îmi încep activitatea mult mai tîrziu, adică în jurul orei 8. Bineînțeles că tot la ora 6 am continuat să mă trezesc… dar aceasta este deja o problemă de rutină, de exercițiu făcut deja de 6 ani…
Nimic nu a mai fost făcut pe fugă, nu a mai existat: mănâncă repede, că întârziem, te-ai îmbrăcat? dinții… dinții sunt spălați? hai, că drumul e aglomerat, plouă, Waze spune că facem 40 de minute și nu 20, ca de obicei, hai! hai! hai! unde este sticla cu apă? ți-ai luat sacul de sport? hai, mai repede, că întârziem!
Acum nu mai întârziam nicăieri. Totul se făcea relaxat, fără stres, fără agitație…
Un alt beneficiu major a fost că am putut fi prezentă la orele copilului. De mult timp mi-am dorit asta, izolarea și școala online mi-au dat această posibilitate. Voiam să aud lecțiile, copiii, pentru că aveam o mulțime de întrebări în legătură cu propriul meu copil și cunoștintele acumulate de el. Mi-am răspuns la ele în timp…
Alte lucruri pentru care am iubit școala online: am putut să ne organizăm cum am dorit după terminarea orelor, copilul a putut să studieze mult mai mult la pian (marea lui pasiune), a avut mult mai mult timp de joacă (chiar dacă numai în casă) si de odihnă.
Desigur, au fost și câteva puncte mai puțin bune, dar pe care am încercat să le depășim:
- copilul nu a fost învățat cu temele acasă (cele de după ore) pentru că școala cu care era el obișnuit avea teme numai în weekend (programul obligatoriu de școală normală este de la 8:30 la 17:00 și cuprinde inclusiv ore de consolidări). Ne-am luptat puțin să își facă temele de după programul online.
- multele ore petrecute online (de la 9:30 la 14:00/15:00 zilnic) și-au spus cuvântul: seara, copilul devenea mai nervos, mai irascibil, hiperexcitat.
- nevoia de socializare s-a transformat în timp petrecut pe rețele de socializare (skype și whatsapp) plus jocuri online. A trebuit să aplic restricții de conținut și de timp petrecut online pentru ca Junior sa nu dea peste vreun blogger.. știți voi de care…
Cam asta a fost – în linii mari- școala online la noi. Nu aș vrea să intru în discuții filosofice de genul: școala înseamnă interacțiunea cu colegii și profesorii, față în față, numai acolo intră în mediu/atmosferă, numai acolo învață, numai acolo…
Da, există o fărâmă de adevăr în fiecare opinie, dar trebuie să ne adaptăm vremurilor pe care le trăim: avem un virus periculos, o boală pentru care nu există încă vaccin sau tratament. Până când le vom avea- prefer precauția pe principiul: decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos.
Invățăm împreună 